Darastean Art Collection 2000    Expo NOI Gallery, TIMISOARA, March 1998


back


Lumi stranii de cosmar.

                Existenta si cultura umana intr-o interpretare suprarealista.
                Prin vernisajul expozitiei personale de pictura a tanarului artist plastic Niculita Darastean, student al Facultatii de design a Institutului Superior de Educatie Permanenta "Tibiscus", s-a relansat un rafinat spatiu expozitional al Timisoarei, Galeria "Expo Noi". Aici, dupa cum a precizat Iulian Morar, directorul Librariei si Galeriei "Noi", isi vor prezenta lucrarile creatori talentati care se afla la inceputurile afirmarii artistice. Dupa St. Caltea si N. Pacurariu, Niculita Darastean s-a afirmat ca un temerar spargator de gheata. Tanarul artist si-a deschis cea de-a sasea expozitie personala. Cele 30 de constructii imagistice proiecteaza pe orizontul nelimitat al fantasticului aparitii stranii de vis si cosmar. Abordand diferite "metaspatii, metapersonaje, metasituatii", elementele compozitionale, imaginile se constituie in graitoare simboluri. Principalele surse de inspiratie pentru tanarul pictor sunt sfera subconstientului, opera clasicilor suprarealisti, mitologia greaca si legendele biblice. Niculita Darastean a incercat sa dea aparitiilor onirice ale suprarealismul o dimensiune culturala.
                Expozitia a fost prezentata in cuvinte elogioase de criticul de arta Ioan Iovan.

I.S.- "Agenda zilei" 19.03.1998

 





 




 

DESPRE CARTEA "POEME FARA CUVINTE"

 

 

                Isi are plauzibilitatea ei o asemenea carte realizata din desene de factura suprarealista in care se utilizeaza cu larghete repertoriul specific al curentului artistic respectiv. Procedeele suprarealiste de edificare a imaginii recurg la forme purtate reversibil de la insolit la fantastic, instituie generalitatea regimului imaginar, inventeaza relatii neobisnuite, din afara firescului, opereaza fragmentari, izolari, provoaca asociatii si aluzii nedeterminate. Prin insasi caracterul lor, permit un mare numar de semnificatii posibile prin ambiguitatile voite, prin polisemia cautata, prin echivocul dorit si prin socul provocat. Functioneaza, asadar, o comunicare dincolo de limba si dincolo de genul artistic rezultata din deformari si disproportii, din exagerari, din sublinieri si omisiuni intr-un camp nelimitat alocat fara rezerve oniricului, imaginarului si fantasticului. Aceste “poeme fara cuvinte” egaleaza imaginile fara text dar prevazute cu un supradimensionat subtext. Poemele in imagini, insa, nici nu echivaleaza poemele in cuvinte din beletristica.

 

                Universul evocat, ciudat si ilogic, altfel si in raspar, plin de paradoxuri si perplexitati, absurd, ofera inepuizabil surpriza formelor si surpriza conexiunilor. Surprize, surprize… Mare cheltuire de imaginatie si de fantezie in calitatea intentionata de a fi socante. Vor fi oricum, numai altfel decat in realitate. Polemica generalizata la adresa realului lasa libera posibilitatea lumilor paralele de parca niciodata Leibnitz nu ar fi spus ca lumea noastra este cea mai buna dintre lumile posibile. si, totusi, pana la capat, numai formele sunt stranii, pentru ca variantele imagistice propuse sunt dezvoltate pe teme culturale de larga si indelungata circulatie. Repertoriul grafiat de forme la Niculita Darastean este, in fond, astfel condus incat subiectul se lasa bogat lecturat si se lasa citit insusi aspectul cel mai edificator pentru idee. Stranietatea formelor, lasandu-se condusa in limitele coerentei, nu ajunge la criptare, ci, dimpotriva, face simtita intentia unei cat mai complexe comunicari.
                Sunt convocati laolalta Giorgio de Chirico, Salvador Dali, Max Ernst, Paul Delvaux, Victor Brauner pentru a alcatui inventarul complet al suprarealismului, dar vazandu-se angajatI intr-o varietate de teme provenite din religie (Adam si Eva, Izgonirea din rai, Rastignirea), din mitologie (Judecata lui Paris, Intoarcerea fiului ratacitor, Danae, Mesterul Manole), din teatru (scena, arlechinul), angajati in definirea unor personaje (Isus Hristos, Don Quijote, Afrodita, Hefaistos, Pandora, Epimeteu, Uranus, Cronos, Zarathustra, Prometeu, femeia, regele, regina, toreadorul), angajati, de asemenea, in teme de specificitate ale picturii (atelierul, portretul colectiv, nudul). Simbolistica polarizatoare, arhetipala - cuplul, haina, visul, labirintul, fereastra, rascrucea, oglinda, treptele, varstele se lasa asociata cu cea suprarealista colivia, manechinul, nudul, ochiul, drumul, scara, ceasul, fanionul, cortina, haina, turnul, roata, copacul, aripa, flacara, pasarea, lantul, sabia, cupa.
                Se manifesta din plin generalitatea hibrizilor in metoda de realizare a figurilor insumand fragmentarea cu deformarea, transformarea cu reasamblarea, transfigurarea sI modificarea cu libertatea de interpretare, cu aparenta intamplatorului, a arbitrariului. Dar, din nou paradoxal, din iuresul metamorfozelor si din caleidoscopica figurilor palpaie amintirea figurilor umane dintr-o alta varsta a picturii. Din sirul fara capat al hibrizilor acestui carnaval, generalizat si ultim, razbate o anume nostalgie a normalitatii. Acea normalitate pe care tocmai excesele artei moderne au scos-o din uz.

IOAN IOVAN- prefata la cartea "Poeme fara cuvinte", volum care contine schitele unuor lucrari din aceasta expozitie