Darastean Art Collection   graphic book

 
e-mail

my poems
 


 

          The suggested universe, strange and irrational, full of paradoxes and perplexities, absurd, tirelessly offers surprising shapes and connections. Surprises, surprises… A great expense of imagination and fantasy intended to shock. They will anyway, but in a different way than in reality.
          The generalized controversy addressed to the reality gives way to the possibility of parallel worlds as if Leibnitz had never said that our world was the best of all possible worlds. And yet, towards the end, only the shapes are strange because the various images suggested are presented in old and widely spread cultural themes.
          The repertoire of graphical shapes is guided by Nicu Darastean in such a way that the subject is letting itself be read and even the most clear aspect of the idea can be read.
         The peculiarity of shapes, driven within the limits of coherence, does not reach the level of encoding but, on the contrary, allows us to feel the intent of a much more complex communication.

IOAN IOVAN- Art Critic, 2004

 

 

 





 

Adam and Eve

Get Away from Paradise

The Artist and his Model

The Ones That Pass By

 





 

The Three Ages of Women

Where Do You Go?

Don Quijote

Royal Family

 





 

Too Many Curtains

Arlequin- climbing up

The Violin of Ingres

The Great Dance

 





 

Furtive Glances

Female Profile

Wedding Picture

Absurd Striptease

 





 

Arlequin- climbing down

Geometry Lesson

Nuns

Paris's Judgement

 





 

Open Mystery

Afrodita and Hefaistos

The Return of The Wanderer

The Dream and His Woman

 





 

Pandora and Epimeteu

Bull Fighter

Declaration of Love

Family in a Window

 





 

The Meeting from Mecona

Another Danae

The King and The Queen

The Sacrifice Story

 





 

Uranus and Cronos

Don't Look Back

The Voice of The Prophet

Human Creation by Prometeu

 





 

The Embraces

Bride and Groom

Wilhelm Tell

The Great Dance

 

           Isi are plauzibilitatea ei o asemenea carte realizata din desene de factura suprarealista in care se utilizeaza cu larghete repertoriul specific al curentului artistic respectiv. Procedeele suprarealiste de edificare a imaginii recurg la forme purtate reversibil de la insolit la fantastic, instituie generalitatea regimului imaginar, inventeaza relatii neobisnuite, din afara firescului, opereaza fragmentari, izolari, provoaca asociatii si aluzii nedeterminate. Prin insasi caracterul lor, permit un mare numar de semnificatii posibile prin ambiguitatile voite, prin polisemia cautata, prin echivocul dorit si prin socul provocat. Functioneaza, asadar, o comunicare dincolo de limba si dincolo de genul artistic rezultata din deformari si disproportii, din exagerari, din sublinieri si omisiuni intr-un camp nelimitat alocat fara rezerve oniricului, imaginarului si fantasticului. Aceste “poeme fara cuvinte” egaleaza imaginile fara text dar prevazute cu un supradimensionat subtext. Poemele in imagini, insa, nici nu echivaleaza poemele in cuvinte din beletristica.
           Universul evocat, ciudat si ilogic, altfel si in raspar, plin de paradoxuri si perplexitati, absurd, ofera inepuizabil surpriza formelor si surpriza conexiunilor. Surprize, surprize… Mare cheltuire de imaginatie si de fantezie in calitatea intentionata de a fi socante. Vor fi oricum, numai altfel decat in realitate. Polemica generalizata la adresa realului lasa libera posibilitatea lumilor paralele de parca niciodata Leibnitz nu ar fi spus ca lumea noastra este cea mai buna dintre lumile posibile. si, totusi, pana la capat, numai formele sunt stranii, pentru ca variantele imagistice propuse sunt dezvoltate pe teme culturale de larga si indelungata circulatie. Repertoriul grafiat de forme la Niculita Darastean este, in fond, astfel condus incat subiectul se lasa bogat lecturat si se lasa citit insusi aspectul cel mai edificator pentru idee. Stranietatea formelor, lasandu-se condusa in limitele coerentei, nu ajunge la criptare, ci, dimpotriva, face simtita intentia unei cat mai complexe comunicari.
           Sunt convocati laolalta Giorgio de Chirico, Salvador Dali, Max Ernst, Paul Delvaux, Victor Brauner pentru a alcatui inventarul complet al suprarealismului, dar vazandu-se angajatI intr-o varietate de teme provenite din religie (Adam si Eva, Izgonirea din rai, Rastignirea), din mitologie (Judecata lui Paris, Intoarcerea fiului ratacitor, Danae, Mesterul Manole), din teatru (scena, arlechinul), angajati in definirea unor personaje (Isus Hristos, Don Quijote, Afrodita, Hefaistos, Pandora, Epimeteu, Uranus, Cronos, Zarathustra, Prometeu, femeia, regele, regina, toreadorul), angajati, de asemenea, in teme de specificitate ale picturii (atelierul, portretul colectiv, nudul). Simbolistica polarizatoare, arhetipala - cuplul, haina, visul, labirintul, fereastra, rascrucea, oglinda, treptele, varstele se lasa asociata cu cea suprarealista colivia, manechinul, nudul, ochiul, drumul, scara, ceasul, fanionul, cortina, haina, turnul, roata, copacul, aripa, flacara, pasarea, lantul, sabia, cupa.
           Se manifesta din plin generalitatea hibrizilor in metoda de realizare a figurilor insumand fragmentarea cu deformarea, transformarea cu reasamblarea, transfigurarea sI modificarea cu libertatea de interpretare, cu aparenta intamplatorului, a arbitrariului. Dar, din nou paradoxal, din iuresul metamorfozelor si din caleidoscopica figurilor palpaie amintirea figurilor umane dintr-o alta varsta a picturii. Din sirul fara capat al hibrizilor acestui carnaval, generalizat si ultim, razbate o anume nostalgie a normalitatii. Acea normalitate pe care tocmai excesele artei moderne au scos-o din uz.

IOAN IOVAN- Art Critic, 2004